V-ați gândit vreodată la importanța mirosurilor pentru noi, oamenii?
Desigur, noi nu suntem animale, nu avem simțul mirosului atât de fin precum câinii, spre exemplu, mirosurile nu sunt esențiale pentru viața noastră, și totuși...

Mă gândesc că, atunci când suntem printre mulți oameni, mereu ne facem o primă impresie în funcție de mirosul lor. Dacă miros a murdărie sau a transpirație, îi disprețuim. Îi catalogăm ca boschetari sau măcar ca nespălați ori neglijenți. Dacă miros a parfum, dar miros prea tare, spunem că sunt țoape. Dacă parfumul pare ieftin, iar este o bulină neagră pentru cel care îl poartă.

Când intrăm într-o casă străină, primul lucru pe care îl simțim este mirosul. Ne place dacă e aerisit sau dacă miroase vag a flori. Nu ne place dacă aerul este îmbâcsit sau dacă miroase a igrasie.

Dar dacă în casa străină în care am intrat miroase a mâncare? Un miros puternic de pizza ne va aminti că ne este foame. Un miros de ciocolată sau vanilie ne va da speranțe că gazda urmează să ne servească cu ceva bun. Dintr-o dată, devenim mai bine-dispuși, mai deschiși, mai comunicativi.

Pe vremuri, obișnuiam să folosesc bețișoare parfumate pentru a odoriza camera. Ulterior am aflat că, la fel ca orice tip de fum, și acesta are efect cancerigen. Am renunțat la bețișoare.
Mai nou, optez pentru boabele de cacao, pe care le prăjesc puțin într-o cratiță. Emană un minunat miros de ciocolată, care umple toată bucătăria. E o soluție foarte bună atunci când nu ai chef sau nu ai timp să gătești ceva, doar pentru că ai dori să schimbi mirosul din casă.

Am mai folosit uneori și păstăile de vanilie. Pentru creme și prăjituri se folosesc, se știe, doar semințele. Rămân păstăile goale, care au și ele o aromă foarte plăcută.
Uneori le fierb în ceai, ca să nu se risipească. Din păcate, păstăile de vanilie sunt foarte scumpe, și de multe ori prefer să cumpăr pliculețe de zahăr vanilat. Chiar dacă nu îmi plac la fel de mult.

Acum se apropie Paștile și sunt sigură că bucătăriile voastre nu vor fi lipsite de arome dintre cele mai apetisante. De Crăciun, însă, cred că cel mai mult mi-a plăcut să fac turtă dulce. Aromele specifice acestui preparat s-au răspândit în toată casa și mi-au făcut inima să salte de bucurie.
Am văzut în supermarket forme pentru decupat cu motive de Paști și mă gândesc să repet experiența.

De abia aștept să simt din nou aroma de turtă dulce!