În ultimii ani se fac studii pe orice temă, fie ea cât de trăsnită. Mai ales cercetătorii britanici sunt renumiţi pentru asta, încât uneori stai şi te întrebi: oare se plictisesc rău? În general, rezultatele sunt nişte truisme, care nu ne ajută cu nimic să trăim mai bine sau mai frumos din momentul în care le afăm. Însă ele au rolul de a ne amuza, asta e incontestabil.
M-am întrebat uneori dacă nu s-ar putea face un studiu cu privire la opţiunile noastre culinare. Mai exact la felul în care acestea ne trădează personalitatea. Eu, una, aş dori ca studiul să fie aplicat la pizza, pentru că este un fel de mâncare extrem de variat şi pe care îl consumă foarte multă lume.Din câte ştiu eu, un astfel de studiu nu există încă. Şi nici nu m-aş hazarda să îi anticipez rezultatele. Dar sunt curioasă dacă cei care preferă pizza Margherita caută, în viaţă, simplitatea şi autenticul. Sau dacă cei care preferă ketchup-ul iute sunt firi impulsive, energice. Sau dacă cei care aleg de fiecare dată un alt tip de pizza sunt firi aventuroase.
Am putea afla o grămadă de lucruri despre cei de lângă noi, doar cunoscându-le preferinţele culinare. Comunicarea dintre noi s-ar îmbunătăţi, la fel şi nivelul de toleranţă. Am putea afla, poate, chiar lucruri despre noi înşine, pe care încă nu le ştim. Eu, de exemplu, prefer pizza cu şuncă şi ciuperci, dar şi pe cea cu multă brânză. Şi, gândindu-mă la asta, îmi spun că este posibil ca opţiunea culinară să reflecte şi starea de spirit dintr-un anumit moment, nu doar personalitatea mâncăciosului. În acest caz, lucrurile devin mult mai complicate.Cert este că eu cred că însăşi preferinţa noastră pentru pizza ne include într-o mare familie. Că suntem un fel de castă generoasă, casta mâncătorilor de pizza. Unde există iniţiaţi şi profani, desigur, unde există specialişti care ştiu să gătească o pizza aşa cum trebuie, dar şi nespecialişti, care ştiu doar să o deguste şi să îi aprecieze buchetul de arome. Unde sunt, deopotrivă, cei care mănâncă pizza de la restaurantele italiene şi cei care îşi cumpără o felie de pizza de la magazinul brutăriei din cartierul lor.
Chiar dacă nu ne cunoaştem, chiar dacă nu suntem prieteni, simţim, cumva, un soi de apropiere între noi, ba chiar o oarecare duioşie. Suntem oameni blânzi, care ştim să trăim bucuria vieţii şi care nu avem duşmani. Iar singurii cu care nu vrem să avem de-a face sunt oamenii care nu mănâncă pizza. Dar oare ei există?!
Autor: Anca Goja