A venit vara. Terasele sunt pline. Când se lasă seara, se aud clinchete. De halbe, de furculițe lovite de farfurii. Berea și pizza sunt în top.

E drept, sunt și câteva dudui care preferă salata. Numai că salata nu merge cu bere. Așa că beau apă plată cu lămâie. Un meniu potrivit pentru doamnele și domnișoarele obsedate de numărul de calorii îngurgitate.

Pentru oamenii de gașcă, însă, există un alt meniu. Pizza și bere, cum spuneam. Bine, mai sunt și cei care cer platourile acelea imense cu cărnuri. Mici, bacon, cârnați, chestii. Nu spun, merg și acelea cu bere. Sunt okeiuțe.

Dar pizza rămâne prima în topul preferințelor. Pizza place tuturor. De la copii la bătrâni. Femei și bărbați. „Carnivori” și vegetarieni. Toți salivează când aud de pizza.
De altfel, nimeni nu spune „mergem la o salată”. Nici măcar „mergem la un cârnat”. Dar toată lumea a spus cel puțin o dată în viață „mergem la pizza”. E atât de firesc!
Pizza merge atunci când ieși cu familia. Dar și atunci când ieși cu gașca de prieteni. Sau când sărbătorești un succes cu colegii de serviciu. Pizza e OK oricând. Ea se adaptează fiecărei situații. E clasică și cool în același timp.

De aceea, când treci pe lângă o terasă, într-o seară de vară, s-ar putea să auzi sunete ciudate. Nu clinchete, așa cum te-ai aștepta. Ci măsele mestecând. Guri plescăind. Stomacuri, mă scuzați, râgâind. (Dar asta, desigur, doar dacă domnul și doamna sunt căsătoriți de mult timp. Sau dacă domnul a lăsat-o pe doamna acasă, căci copilul se culcă devreme).

Firește, totul este natural. Pizza conține doar ingrediente naturale, de la ruccola culeasă din spatele casei, la ciupercile aduse din pădure. De la salamul preparat din porcul din cocina noastră, la roșiile culese din grădină. Glumesc, evident. Dar sunetele, sunetele sunt cu adevărat naturale. La fel și aromele. De bacon, de gorgonzola, de mozzarela.

Nimic nu se compară cu o seară de vară la terasă. Luna plină strălucește aproape de pământ. Stelele se reflectă în cuțitele de masă. O muzică romantică se aude în surdină. E răcoare, dar ne-am acoperit cu păturicile pe care ni le oferă restaurantul. Berea rece alunecă pe gât fără probleme. Am uitat de serviciu, de stres, de certuri, de bani. Parcă am căzut din timp.

A fost nevoie de atât de puțin pentru asta! De o pizza bună și de câteva halbe de bere. De oameni dragi alături. De seara asta ne vom aminti mereu. La iarnă, tremurând, ne vom gândi la ea. Și vom ști atunci că merită așteptarea.

Iar apoi pentru un desert MaiDulce, cofetaria Mai Dulce e la un click distanta.